Această istorie reală te va convinge că unii oameni, pe care-i întâlnești, îți pot schimba viața în câteva minute

Eram în tren când a intrat un vagabond pe fața căruia se citea că este prieten cu alcoolul, deși avea vreo 30 de ani.

După o privire în jur, a început:

-Oameni buni, n-am mâncat de 3 zile. Sincer. Mă tem să fur, pentru că n-am puteri să fug. La drept vorbind, nici n-aș vrea. Dați-mi și mie cât vă lasă inima. Nu vă uitați la fața mea, beau. Cel mai probabil că și ceea ce-mi veți da, voi cheltui pe băutură…

Și a pornit cu mâna întinsă printre pasageri.

Iar cum poporul nostru este generos – oamenii au început să-i dea câte un leu-doi până acesta a strâns vreo 30.

La sfârșitul vagonului, cerșetorul s-a închinat în fața pasagerilor și le-a mulțumit din suflet.

Doar că la un moment dat, un bărbat care stătea pe ultimul scaun din vagon, cu un chip tare furios a început să țipe la el:

-Ticălosule, rahatule, nesimțitule. Ceri bani… Dar poate eu nu am cu ce să-mi întrețin familia. Poate eu am fost concediat de 3 zile. Iar eu nu îndrăznesc să cer așa ca tine, parazitule!

Fără să se gândească prea mult, cerșetorul scoate toți banii de prin buzunare, avea în total vreo 100 de lei și îi întinde bărbatului supărat.

-Ține. Tu ai mai mare nevoie de ei.

-Ce? – a rămas fără cuvinte bărbatul.

-Ia-i! Tu ai mai multă nevoie. Mie îmi vor mai da. Oamenii sunt generoși! – îi bagă banii în mâini, se întoarce, deschide ușile și pleacă în tambur.

-Stai omule! – se ridică repede omul cu banii și merge după el.

Toți oamenii din vagon au muțit. Vreo 5 minute am ascultat ce vorbeau cei doi. Bărbatul striga că oamenii sunt de rahat, iar cerșetorul încerca să-l convingă că oamenii sunt buni și minunați. Bărbatul încerca să-i înapoiască banii, iar cerșetorul nu-i accepta. S-a finalizat totul când cerșetorul a plecat, iar bărbatul a rămas nervos să fumeze o țigară.

La următoarea stație pasageri au intrat și au ieșit ca de o obicei. Bărbatul și-a fumat țigara și s-a întors la locul său în vagon. Mai că nimeni nu i-a mai dat atenție.

Peste câteva stații venise vremea să ies și eu. Trecând pe lângă el, i-am aruncat o scurtă privire. Bărbatul stătea cu fața spre geam cu lacrimi pe obraz…

P.S. Oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Sufletul acestui bărbat s-a trezit la viață, probabil îi va fi mai ușor să trăiască.

Autor: Mihail Fatahov

Sursa

 

error: Content is protected !!