Această femeie auzea reproșuri zilnice de la soț, că stă acasă cu copilul… Află cum a decis să-i dea o lecție!

Atunci când eram însărcinată, el se comporta foarte bine cu mine – avea grijă, mergea cu mine pe la medici, la consultații. Iar când am născut și am lăsat serviciul, el a început să îmi reproșeze că eu nu câștig bani!.. Relația noastră a devenit insuportabilă…

Am făcut cunoștință cu Andrei încă la universitate, când m-am transferat în anul 4 într-o altă grupă, ne pregăteam împreună de examene, mergeam la petreceri studențești. După ce am absolvit, ambii am început să lucrăm și închiriam o garsonieră. Apoi am fost avansați în funcție și am decis că este timpul să procurăm un apartament propriu. Am mers la bancă și am semnat o ipotecă. Deși era cu o singură cameră, apartamentul era confortabil și cel mai important era propria noastră casă. Eram nespus de fericiți.

6 luni mai târziu, după ce ni s-au înmânat cheile, ne-am căsătorit. Nunta noastră a fost simplă, cu cei mai apropiați oameni, rudele și câțiva prieteni. Nu aveam bani pentru o celebrare fastuoasă, pentru că cea mai mare parte din salariile noastre pleca la achitarea ipotecii.

După ceva timp, eu încercam să aflu intențiile lui în privința copiilor. Dar de fiecare dată soțul spunea că nu este timpul potrivit, sub pretextul că cheltuielile se vor mări:

-Cum vom trăi după naștere, dacă indemnizația unei mamei este atât de mică, iar salariul meu acoperă creditul?

Discuțiile noastre aprinse nu aduceau rezultate, până când într-o bună zi nu au început simptomele sarcinii neașteptate… Testul a confirmat bănuielile mele.

Soțul a reacționat surprinzător de calm:

-Poate e mai bine așa. Eu singur nu mă puteam decide…

După ce am născut fiul, am ieșit în concediu de maternitate. Soțul lucra, iar eu stăteam acasă cu copilul – îl hrăneam, îl schimbam, ne jucam, găteam, curățenie, și alte griji ale casei. Soțul era nemulțumit, cheltuielile erau mari și nu ne ajungeau bani:

-Întoarce-te la serviciu cât mai curând, încetează să stai acasă sub pretextul maternității!

Eu nu mai puteam suporta reproșurile sale, însă nu știam cui să las copilul. Era prea mic pentru grădiniță, bunicile nu puteau să aibă grijă de el din cauza problemelor de sănătate… În fine, i-am propus soțului să stea el acasă cu copilul, iar eu să mă întorc la seriviciu. Am vorbit cu șefa și ne-am înțeles să îmi mărească puțin salariul. Am început să lucrez și să câștig bani, iar soțul nici atunci nu era mulțumit:

-Eu obosesc să stau cu copilul acasă… Nu văd nimic înafară de scutece… Nu e un lucru de bărbați!

Eu nu am rezistat și i-am zis:

-Dragul meu, ce ai vrut aceea ai obținut! Nu ai fost în stare să prețuiești lucrul, pe care eu îl făceam zilnic. Dacă eu stau cu copilul, fii bun și îți caută serviciu cu salariu mai mare, ca să ne ajungă pentru toate necesitățile. Și încetează cu reproșurile.

Soțul meu a înțeles cât de dificilă este munca unei mame. După asta, viața noastră a început să se schimbe spre bine. Înțelegerea reciprocă este cheia spre o viață de cuplu fericită.