30 de citate celebre de la „Regina romanului polițist” – Agatha Christie!

I-a fost predestinat să devină o mare scriitoare. Încă de când era mică îi plăcea să scrie și să creeze personaje, dar cine ar fi crezut că doar Biblia și Shakespeare vor fi citite mai mult decât romanele ei?

Cărțile scriitoarei engleze Agatha Christie, „mamei” cunoscuților detectivi Hercule Poirot și Miss Marple au fost publicate în peste 2 miliarde de exemplare și traduse în 103 limbi ale lumii. În același timp, ea este considerată pe bună dreptate una dintre cele mai publicate scriitoare din întreaga istorie a omenirii.

Iată câteva dintre cele mai cunoscute și înțelepte citate ale Agathei Christie! 

1.Găsesc ideile romanelor mele detective în timp ce spăl vesela. Aceasta este o ocupație atât de stupidă, încât îți vine inevitabil gândul la o crimă.

2.Nu există o greșeală mai mare în viață, decât să vezi sau să auzi capodoperele de artă la un moment nepotrivit. Pentru foarte mulți, Shakespeare a dispărut pentru că l-au studiat la școală.

3.Niciodată nu te întoarce în locul în care ai fost fericit. Până să faci asta, totul rămâne viu în memoria ta. Dacă te întorci din nou acolo, totul va fi distrus.

4.Unul dintre cele mai norocoase lucruri ce ți se pot întâmpla în viață este să ai o copilărie fericită.

5.Foarte puțini dintre noi suntem ceea ce părem.

6.Femeile observă inconștient mii de detalii mici, le pun inconștient cap la cap și numesc asta intuiție.

7.Doar în acele momente în care îi vezi pe oameni amuzanți, înțelegi cu adevărat cât de mult îi iubești.

8.Nu știi dacă poți sau nu poți să faci ceva până când nu încerci.

9.În general, sfaturile bune nu sunt luate în considerare, dar acesta nu este un motiv pentru a nu le mai da. 

10.Dacă nu poți accepta stilul de viață al soțului tău, nu te apuca de treaba aceasta – cu alte cuvinte, nu te căsători cu el.

11.Căsătoria înseamnă mai mult decât dragoste. Țin să am un punct de vedere învechit: cel mai important este respectul. Dar nu îl confunda cu admirația. Să admiri un bărbat de-a lungul anilor de căsătorie, mi se pare extrem de plictisitor, și totul se va încheia cu dureri reumatice în regiunea gâtului.

12.Faptul că alarma nu a sunat a schimbat deja multe destine omenești.

13.Nu poți condamna o persoană fără să o asculți.

14.Nu există nimic mai enervant, decât un om care are întotdeauna dreptate. 

15.Fiecare afecțiune reciprocă dintre un bărbat și o femeie începe cu o iluzie minunată, că gândiți la fel despre tot ce există în lume.

16.Arheologul este soțul perfect, pentru că pe măsură ce femeia îmbătrânește, el devine tot mai interesat de ea.

17.Nu te supăra pe mine că te-am numit tinerică. Tinerețea este un defect de care, din păcate, scăpăm prea repede.

18.Există o zicală, potrivit căreia despre morți fie vorbești de bine, fie nu vorbești deloc. După părerea mea, aceasta este o mare prostie. Adevărul rămâne întotdeauna adevăr. Dacă e să fim sinceri, de bine ar trebui să vorbim despre cei vii. Aceștia ar putea să se supere, spre deosebire de cei morți.

19.Dacă visele tale nu sunt destinate să devină realitate, este mult mai bine să recunoști acest lucru și să mergi mai departe, în loc să te concentrezi pe speranțele distruse.

20.Oamenii deștepți nu se supără, ei își fac concluzii. 

21.Nu te gândi niciodată că te pricepi mai bine de ce au nevoie ceilalți.

22.Îmi place să trăiesc. Am fost câteodată sălbatică, disperată, grav de nefericită, împovărată de tristețe, dar dincolo de toate acestea știu că a fi pur și simplu vie este un lucru formidabil.

23.Nu este niciodată prea târziu să cunoști adevărul.

24.Răul făcut de un om trăiește de multe ori mai mult decât el. 

25.A pretinde că știi ceva este mai greu decât a afla acest lucru.

26.Femeile nu știu să aștepte, țineți minte de acest lucru!

27.Atunci când sume mari de bani sunt la mijloc, e bine să nu te încrezi în nimeni.

28.Dacă un secret este cunoscut de mai mult de două persoane, acesta nu mai este un secret.

29.Femeia care vrea să fie atractivă și la 70 de ani, trebuie să înceapă la 17.

30.Astăzi este prea mare avântul de a-i atribui lui Dumnezeu relele pe care omul și le face singur.